Așa cum vă spuneam în primul meu articol , pescuitul la crap este dacă nu un sport, acea preocupare ori pasiune care, iți impune o conduită de autoperfecționare, de învățare permanentă, îți solicită atenția, intuiția și de multe ori, este bine ca fiecare partidă de pescuit la crap sa fie tratată ca “o primă” partida, pentru ca obișnuința să  nu pună stăpânire pe simțurile noastre.
În fiecare partidă de pescuit la crap, apa trebuie sondată, chiar dacă suntem deja obișnuiti cu balta respectivă sau cu locul respectiv, monturile trebuiesc reverificate, nada și momeala testate. Deprinderile noastre trebuiesc folosite constructiv, pentru o însușire a condițiilor care ne surprind în  fiecare partidă, individual. Pescuitul de genul: “lasă mă ca știu eu balta aia, știu eu cu ce merge crapul si in ce locuri”, poate amarâ sufletul atunci cand ne expunem la condiții noi de temperatură, anotimp, comportament al peștelui, atunci cand nimic nu mai seamănă cu ceea ce am găsit pe baltă ultima dată.

    Ajuns pe balta am debarcat echipamentul, am montat betele, rod-pod-ul, am nadit, am pus momeala și am aruncat.Și am stat, și am stat, apoi am mai stat puțin și când m-am saturat sa stau pe scaun, m-am mutat pe pat, apoi iar pe scaun, uite asa 48 de ore…
Apoi, am inceput sa privesc apa, vremea, am ratat 2 pesti consecutiv, am vazut că ceva intradevar nu merge… Am luat markerul in mână, am sondat și am observat că in dreapta cam cu 20m față de locul în care pescuiam eu, apa este mai adîncă mai aproape de mal cu vreo 30m  (adică la vreo 80m în larg), am nădit noua zonă și am început să pescuiesc acolo. La ora 17.30 a început nebunia… Au plecat 3 lansete la interval de 3 minute… DAR AM RATAT TOT!!!!!! Trei rateuri fara nici o explicatie… Doi pești i-am pierdut in larg, pur și simplu s-au dezgățat și unul a rupt la mal… Evident starea de nervozitate crescuse exponential. Dar m-am calmat, am refăcut împreună cu Danezu monturile, am mai scurtat din forfat (lasându-l cam de 15 cm), am pus cârlige mai mici (Korda wide gape de 6 și de 8), am pus bile mai mici (Dynamite source boilies de 15m ) cu popup (dynamite s&o fluro), am testat monturile ca sa fie critic echilibrate și am început a treia oară partida.

   Un crap de 12kg la ora 19.00, altul de 13.700 la ora 19.40, apoi până dimineața încă 3 crapi:
Peștele răspundea fantastic, nu mai aveam rateuri, ce mai, eram în culmea fericirii. Dimineața, o salonta de 11 kg , și un românesc de 14 kg au ieșit pe saltea…
Orice partidă trebuie luată ca atare, de la zero, trebuie tratată cu maximum de discernământ și cunoștiințele anterioare trebuiesc aplicate dar nu transformate în “ reguli de neînlocuit “.
O partidă care se arăta ratată, în numai 16 ore s-a transformat intr-una  reușită, cu capturi multe, frumoase, dese…
Din fiecare partidă de pescuit trebuie învățat cate ceva, însă, nimic nu trebuie să devină șablon pentru celelalte partide, ci doar puncte de pornire, puncte de referință la care să ne raportam în viitor, dar nicidecum REGULI de bază.

   Față de partida anterioară avută pe același loc, între timp se schimbaseră condițiile de timp și anotimp, crescuse apa si se răcise cu 10 grade celsius. Așadar era, din aceste considerente, nu numai altă partidă ci (metaforic) alt loc, altă baltă, cu alți pești. Nu sunt de acord cu pescarii care spun: “nu merge peștele dom’le!!!”. Peștele “merge” în condițiile în  care ne aliniem la ceea ce dorește el de la pescar, la condițiile de vreme, adâncime a apei, temperatura exterioară și cea a apei, etc. Evident, nada este un element cheie în orice partidă de pescuit însă nu este neaparat cea care face diferența. Dimensiunile boilies-ului însă, prezentarea, felul în care folosim o nadă de calitate , DA!!!, aceasta poate face diferența!
Reflectarea asupra partidei proaspăt încheiate, “la cald” poate aduce multe răspunsuri, la multe întrebări și în mod echivoc, poate genera concluzii care pe viitor vor putea fi puse în practică.
Fire agitate tuturor!!!

Vlad Colceriu – Dynamite Brothers